Opreste-te, uita-te in jurul tau si cugeta!

Este mult mai usor sa distrugi ceva decat sa pastrezi. Pentru ca asta e unica sansa a noastra, pe care din fericire o avem, sa pastram ceea ce mai exista… Creatia nu incape in limitele gandirii noastre.

Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, iar in cea de-a 7-a zi s-a odihnit. Omul nu are nevoie de odihna. Procesul de distrugere, daramare, transformare dupa propriul plac nu conteneste. Si asta doare cel mai mult.

“Pe ce nu e al tau, nu pune mana!”, suna in copilarie o povata de-a parintilor, pe atunci amenintatoare, acum – inteleapta. Natura nu e noastra – suntem oaspeti aici si, dupa cum e si “normal”, omul cand merge in ospetie urca pe masa, schimba, face pe sefu’ si ajunge la distrugere, ajungand din postura de oaspete de onoare, in sluga data afara pe usa din spate.

Nu stim ce inseamna sa adomi pe iarba verde si parfumata cu un iz de prospetime naturala, nu stim ce inseamna sa-ti cante raurile inainte de somn si sa te invelesti cu cerul senin, iar stelele sa iti vegheze visele… Pentru ca noi ne-am privat de asta. Pentru ca, nu numai ca nu intelegem, dar ne si impotrivim sa o facem, pentru ca apoi, sa ne intrebam ironici “de ce?”, “am facut eu asta?”, “nu eu sunt vinovatul…, eu nu fac asa ceva”…

Nu dureaza decat 2 secunde pana hartia care ai aruncat-o sa ajunga in strada, iar acolo sa fie purtata de vanturi si ape, nu dureaza decat foarte putin sa “scapi” un pet la intamplare, dar in timp, secundele pe care le pierdem cu peturi si hartii (cel mai simplu exemplu) cresc si se intorc impotriva noastra. Si cand te gandesti ca nu ai nimic de pierdut daca ai face bine sa mergi la cel mai apropiat cos de gunoi…

Nu vreau sa dau o lectie de ecologie. De viata. De buna purtare. Astea le acumulam in cei 7 ani de acasa. Problema e ca nu toti ii au. Si asta ii afecteaza si pe restu, cei “cu”…

Nu vreau sa critic pe nimeni. Dar trebuie sa ne transformam din foarte poluatori (nu cred ca are grad de comparatie. azi tot ceea ce facem ne dauneaza. polueaza. simpla existenta umana provoaca asfixiere Pamantului) in oameni care incearca s alupte pentru ei, pentru urmasii lor. Pentru ca dintre toate posibilitatile, asta mi se pare cea mai buna. Si mai eficienta.

Natura nu e mea. Si nu e voastra. Atunci de ce sa ne strivim sansele de a exista fericiti si sa ne bucuram de dansa?! Pentru ca oamenii de cele mai dese ori isi doresc sa se imbogateasca, sa ajunga peste mari si oceane, sa exploreze necunoscutul si sa descopere inexistentul… dar eu imi doresc sa traiesc intr-un mediu curat si frumos. Voi?

Zi cu gust amar. Terra varsa o lacrima…

Aerul, Apa, Pamantul, Bio”elementele” sunt aripile plutirii microbice pe care o facem in Univers. Pentru ca asta suntem. Asta reprezentam. Minuscululi, lipsiti de importanta (dar de fiecare data ne scoatem in evidenta, in incercarea de a ne face vazuta prezenta) si lipsiti de aparare. De aceea ne place sa atacam pe cei mai slabi ca noi, de aceea lovim la stanga si la dreapta, pentru ca nu am invatat inca din efectele de bumerang pe care le au actiunile noastre.

In liceu fiind, iubeam aceste zile. Le priveam ca pe niste adevarate sarbatori, zile in care oamenii parca deveneau constienti, puneau mana de la mana si suflet in proiecte, actiuni si gesturi care nu te puteau lasa indiferent, ba mai mult, simteam o caldura, o energie izvorata parca din tot ceea ce se petrecea in jurul meu. Si ma simteam bine. Pana si ziua era mai frumoasa, simtind parca pozitivitatea adunata pe acest punct dintr-un sistem solar al unei galaxii ratacite…

Acum am inteles ca sunt sarbatori triste. In care nu te bucuri, ci incepi sa realizezi cat de greu si dur este totul si incepi sa plangi. Pentru ca dupa ce a gresit si ii este greu, omul asa face. Sau asa ar trebui… Apoi am inteles ca sunt zile in care oamenii “parca” deveneau mai constienti si atat. Un gest de fatarnicie si fals menit sa construiasca pe minciuna si indiferenta o generatie de la care se cer multe, dar careia i s-a oferit si i se ofera in continuare foarte putin. Apoi am inteles ca actiunile (marea majoritate) sunt o specie mai noua de ciuperci, care apar o data pe an, in asemenea zile, care cu timpul au incetat sa fie la fel de frumoase. Nu e analfabeta Natura. Nu e intr-atat de inteept omul sa o pacaleasca. Apoi am observat ca imi lipseste ceva. Energia si pozitivismul de care spuneam. Care au incetat sa mai existe. Ceea ce e construit pe neadevar nu rezista nici cat o duna pana la aparitia unei furtuni…

De atunci, din gimnaziu, ma intrebam de ce avem nevoie de asemenea zile. Daca atunci reuseam sa ma mint, in prezent, oricat de mult as vrea, nu pot. De ce instauram zile ale Apei, Pamantului…? Oare nu fiecare zi din existenta noastra o impartim cu ele? Oare nu in fiecare zi ar trebui protejate si in fiecare zi pe cat de mult posibil evitata poluarea lor? Cred ca suntem suficient de nuli incat sa mai indraznim sa cerem ceva.

Dar e bine cu putinul de care incercam sa dam dovada ca il avem. Sa mai facem un apel catre noi macar astazi, daca in rest nu facem altceva decat 364 de zile in care asteptam. Dar nu vine nimeni. Si nimic. Asa ca asta este colacul nostru de salvare…

Istoric:

In cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la Rio de Janeiro a fost adoptata, la 22 decembrie 1992, hotararea prin care 22 martie devenea ‘Ziua mondiala a apei’. S-a dovedit a fi o ocazie buna pentru a reaminti tuturor cat de importante sunt eforturile concrete de a oferi spre consum apa pura, precum si identificarea problemelor si gasirea de solutii la aceste probleme. In fiecare an, una sau mai multe agentii ale ONU isi asuma responsabilitatea coordonarii sarbatoririi Zilei mondiale a apei. Anul acesta, acest rol ii revine Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Ştiinta, si Cultura (UNESCO).

Poate s’o mai naste-o data…

Spunea cineva o data ca oamenii mari se nasc la o un secol sau doua distanta… un prieten de al meu spunea ca un om cu adevarat mare apare o data pe mileniu… Tin sa nu fiu de acord cu niciunul. Oamenii apar si se sting, asa cum sunt stelele. Ne bucura cu stralucirea lor, se sting fara sa le observam si doar unii dintre noi le mai pastreaza in amintirea lor, pe care mai devreme sau mai tirziu, le vor sterge… Pentru ca Aristotel a fost, iar istoria nu va permite sa ajungem sa spunem “a fost” mai la prezent (desi suna bizar) despre altcineva.

Trebuie sa recunosc ca scriu destul de indurerat aceste rinduri. Acum ceva timp am aflat ca cel care dadea culoare si frumusete sonora micului aparat de radio pe care il aveam acasa, cel care prin vocea si melodiile sale scalda nu o inima in dulceata melodiilor pe care le interpreta, inclusiv a mamei si bunicilor mele, cel despre care acum spunem “a fost”… acum este o stea pe cerul stelelor cu vesnica stralucire, pe care doar cei cu suflet si inima mare il mai simt…

Daca pina acum, cind vorbeam despre Ion Dolanescu, ma gindeam la ce poate fi mai frumos in muzica populara romaneasca, acum, cind ma gindesc la el, spun “a fost”  despre ceea ce a fost cel mai frumos (pentru mine) in muzica populara romaneasca…
Potrivit primelor informaţii, decesul a survenit în jurul orelor 16.00, ca urmare a unui stop cardiac, pe care artistul l-a suferit în locuinţa sa din Capitală. Un echipaj SMURD s-a deplasat la locuinţa acestuia şi a încercat să-l resusciteze timp de o oră, dar…
Printre şlagărele cunoscutului interpret se numără “M-am născut lângă Carpaţi” , “Gorjule, grădina dulce” , “De când sunt pe-acest pământ” , “Mândro, când ne iubeam noi”, “Să-mi trăiască nevestica” , “Neuitata mea, Maria”. A interpretat numeroase cântece alături de Maria Ciobanu, cu care are şi un fiu, Ionuţ Dolănescu.

P.S. A murit Ion Dolanescu…

Lucian Bute isi apara centura!

Sîmbătă, 14 martie, la ora 1:30 dimineaţa (ora României), Mister KO a făcut fericită o ţară întreagă (şi nu numai), reuşind să-şi păstreze centura cu diamante în faţa columbianului Fulgencio Zuniga. Campionul IBF l-a învins pe columbian în runda 4 prin KO tehnic, acesta nemaiputînd să continue meciul, după cîteva lovituri dure ale românului, dintre care cea preferată – opercutul de stînga. 
Bute a devenit campion mondial la versiunea IBF pe 22 octombrie 2007, după ce l-a trimis la podea pe Alejandro Berrio, în meciul cu Zuniga apărîndu-şi pentru a 3-a oară centura.
“Cred că toată lumea e convinsă acum că merit să fiu campion mondial. A fost o seară perfectă şi mă aşteptam la un succes. A venit mai repede, dar e mai bine. Nu va mai trebui să stau să mi se vindece rănile. Practic, nu ţin minte să fi luat vreun pumn zdravăn”, a spus fericit Bute la final.
“Tactica lui Bute a fost să stea la distanţă, să-şi folosească viteza superioară şi alonja. A respectat totul, în runda a patra i-am spus să lovească la corp şi meciul s-a încheiat rapid”. Stephane Larouche, antrenor Bute
“Bute a luptat extraordinar. Altădată l-am criticat, dar acum trebuie să-l laud. Merită să fie campion mondial”. Leonard Doroftei, fost campion mondial WBA.
Lucian Bute va mai boxa de două ori în acest an. Prima oară o va face pe 19 iunie, la Quebec, primarul oraşului dorind ca românul să lupte acolo.
24 de victorii, dintre care 19 prin KO are gălăţeanul la profesionism.